Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Luca 7:43
Simon Leprosul se afla intr-o situaţie jenantă. El L-a invitat pe învăţătorul la masă, dar o femeie păcătoasă din cetate a intrat nepoftită, a spart un vas de alabastru cu mir de nard de mare preţ şi a început să ungă picioarele şi capul Oaspetelui său. Acest fapt părea că îi tulbură şi pe unii dintre ucenici, aşa că a fost nevoie ca Isus să clarifice lucrurile, în loc să îndepărteze femeia cu pricina, Mântuitorul a pus în discuţie o problemă de logică.
Aparent, judecata pe care trebuia s-o rostească Simon nu avea legătură cu scena în mijlocul căreia Se afla Isus. Acesta nu era un mod de a le îndrepta atenţia în altă parte, ci de a ajunge la esenţa lucrurilor. Hristos dorea să le explice lui Simon şi celor prezenţi semnificaţia comportamentului bizar al acestei femei.
Un cămătar a iertat doi datornici care nu-şi puteau plăti datoria. Cum sumele datorate erau foarte diferite, era normal ca şi gratitudinea datornicilor să fie diferită. Acum a înţeles Simon unde voia învăţătorul să ajungă. Această risipă judecată aspru de el şi de ucenici nu era altceva decât un mod original în care femeia înţelegea să-şi exprime recunoştinţa. Mirul de nard de mare preţ şi gesturile ei de grijă şi înmiresmare erau comportamentul de răspuns faţă de marea dragoste pe care ea o simţise, primind iertarea şi îndreptăţirea vieţii sale păcătoase. Simon era de acord că această femeie avea multe păcate şi grele, iar gestul ei era un argument în favoarea neprihănirii ei prin credinţă, pe când atitudinea lui Simon şi Iuda demonstra exact contrariul.
Succesul la un pas de tine:
Când este vorba de a ne exprima gratitudinea fi a măsura dragostea, nu mai funcţionează regulile economiei obişnuite, trecem la altă scară de valori.
