Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.” Matei 26:10
Numărul relatărilor care se regăsesc în toate cele patru evanghelii nu depăşeşte cifra 15, dintr-un total de 180. Majoritatea acestor pasaje prezente în toate evangheliile sunt referitoare la suferinţa, moartea şi învierea Mântuitorului. Şi totuşi episodul vasului de mir de nard este unul dintre aceste rarisime situaţii. Hristos a promis că oriunde se va propovădui Evanghelia, va fi prezentată şi această faptă a Măriei. Apariţia ei în toate evangheliile este o primă împlinire a acestei promisiuni divine.
Care este semnificaţia acestui gest am aflat deja de la Simon Le-prosul, care a dezlegat corect problema de logică pusă de Mântuitorul. Dar profunzimea gestului depăşeşte cu mult răspunsul şi intuiţia lui Simon.
În multe privinţe, sensibilitatea spirituală şi discernământul Măriei mergeau mai departe decât cele ale celor mai capabili dintre ucenici. De fapt, Maria era un ucenic neoficial, din moment ce aflăm că ea lua lecţii de la Hristos în ciuda faptului că sora ei, Marta, era deranjată de acest lucru. Concentrarea atenţiei şi devotamentul personal îi confereau Măriei un nivel de pătrundere spirituală remarcabilă. Atunci când Isus a vorbit despre moartea Sa ucenicilor, aceştia s-au dovedit foarte greoi la minte, dar când acelaşi subiect i-a fost prezentat Măriei, ea se pare că l-a înţeles mai bine, din moment ce Mântuitorul afirmă că unul dintre motivele ungerii Sale cu untdelemn de mare preţ era un fel de pregătire pentru moartea şi îngroparea Sa. Faptul că Maria a ajuns prima la mormânt şi a fost prima care a vorbit cu El după înviere demonstrează cât de avansată era experienţa ei creştină.
Succesul la un pas de tine:
Dumnezeu onorează orice efort de a-L cunoaşte şi a-L servi cât mai bine.
