Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar. Matei 26:75
Există anumite asemănări şi diferenţe între trădarea lui Petru şi vânzarea lui Iuda. Amândoi s-au lepădat de învăţătorul, dar motivele lor au fost diferite. Amândoi L-au părăsit, dar pe căi diferite. Amândoi L-au întristat, dar rezultatul final a fost radical diferit. Amândoi au plâns, dar amărăciunea lacrimilor lor avea altă semnificaţie. În timp ce Petru era reabilitat la malul mării. Iuda se prăbuşise deja în gol deasupra infernului.
În timp ce Iuda şi-a pregătit scenariul cu premeditare şi urmărin-du-şi cu asiduitate interesele materiale meschine, Petru a fost surprins nepregătit de propria ignoranţă privind cunoaşterea de sine. În timp ce Iuda acţiona metodic şi calculat în rău, Petru acţiona instinctiv şi fără să se gândească prea mult.
Fără să facem apologia acţiunilor necugetate, apreciem totuşi posibilitatea întoarcerii, în cazul lui Petru, dezaprobând însă perversitatea şi vânzarea responsabilă a lui Iuda. Opunem pocăinţa lui Petru, pierzaniei definitive a lui Iuda.
Amărăciunea plânsului lui Petru a determinat o recunoaştere a naturii sale vulnerabile în faţa presiunilor mediului. Surpriza propriei lepădări a făcut din Petru un om conştient de ceea ce era în stare să facă în condiţii limită. Păcatul său a fost iertat, dar această înclinaţie avea să-i mai pricinuiască necazuri şi mai târziu. Ataşat de tradiţiile sale specifice, Petru avea să cedeze în faţa presiunii grupului de iudei, determinându-l pe Pavel să-i adreseze o mustrare publică.
Succesul la un pas de tine:
Cunoaşterea de sine joacă un rol major în calitatea faptelor şi cuvintelor noastre. Merită un studiu serios şi decizii sănătoase.
