Pe când îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. Luca 23:26
Este interesant acest episod consumat pe Via Dolorosa. Epuizat de suprasolicitare şi durere şi, mai presus de toate, sub povara păcatelor lumii întregi, Hristos era la capătul puterilor, nemaiputându-Şi duce crucea. Soldaţii romani trebuiau să se oprească din ce în ce mai des pentru a aştepta ca Mântuitorul să-Şi revină ca să poată continua drumul spre locul de execuţie. Nerăbdarea şi nervozitatea lor erau în creştere, când le-a venit o idee: Vor sili pe unul din popor să poarte obiectul ruşinii.
Soldaţii se uită atenţi la feţele trecătorilor ca să-l identifice pe cel căutat. O figură le atrage atenţia. Simon din Cirena tocmai se întorcea de la câmp şi, întâlnindu-se cu acest convoi, priveşte mirat la ceea ce se întâmplă. Învăţătorul acela din Galileea este desfigurat în bătaie şi chinuit de soldaţii sadici şi batjocoritori. Câtă violenţă şi răutate faţă de un Om care nu merita nimic din toate acestea!
Simon nici nu bagă de seamă cum se apropie atât de mult de învăţătorul, care stătea gata să cadă din nou, şi aproape instinctiv întinde mâna să apuce crucea grea, ca nu cumva să cadă peste trupul sleit de vlagă al Condamnatului. Soldaţii au deja soluţia la căutarea lor. În clipa următoare, convoiul se pune în mişcare cu o forţă nouă. Isus Hristos Se mişcă un pic mai liber fără apăsarea insuportabilă a lemnului rece şi pătat de sânge, în timp ce, în urma Lui, Simon din Cirena cară greutatea într-un fel de ritual al prieteniei, ce merge până la capătul drumului durerii.
Succesul la un pas de tine:
Ferice de cine are un prieten adevărat. Dar mai ferice de cine este un prieten adevărat!
