Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!” Luca 23:42
Celălalt tâlhar s-a dovedit a fi opusul aripii incorigibile a oamenilor răi. El a mărturisit o credinţă care o depăşea chiar şi pe cea a ucenicilor. Petru, care promisese că Ii va sta alături Mântuitorului până la moarte, era departe acum, dar acest tâlhar îi era tovarăş de suferinţă. Practic, acest tâlhar devenise ucenic de ultimă instanţă. El s-a dovedit a fi un tâlhar corigibil şi a sfârşit prin a deveni un răufăcător iertat, reabilitat şi mântuit. Adesea teologii fac referire la cazul lui pentru a ilustra diversele aspecte ale experienţei mântuirii.
Episodul de pe cruce din viaţa acestui tâlhar nu era un instantaneu total diferit de viaţa sa întreagă. El nădăjduise toată viaţa că va reuşi să se despartă de prietenii săi răufăcători şi care îl îndemnau la rele. El auzise despre Hristos şi era convins de misiunea şi autenticitatea lucrării Sale în lume. Spera că într-o zi se va da şi el de partea Lui. Dar bunele sale intenţii nu s-au transformat niciodată până atunci în decizii efective. Dorinţele şi aspiraţiile sale nu l-au împiedicat să alunece tot mai jos pe calea răului.
Clipele pe care le mai avea de trăit erau ultima sa şansă. Acum sau niciodată, el mai putea face pasul decisiv. Reacţia spontană faţă de răutatea extremă manifestată de partea cealaltă a crucii a fost primul său pas concret pe calea salvării. El s-a detaşat şi s-a delimitat de categoria celor care respingeau mântuirea şi pe Mântuitorul. Apoi a venit momentul marii alegeri. Adresându-se cu „Doamne” el a ales cine să-i fie stăpân şi domn, iar alegerea sa a fost recompensată pe loc de cea mai frumoasă făgăduinţă.
Succesul la un pas de tine:
Nu lăsa până în ultima clipă marea alegere. Asigură-te că lucrurile sunt pe mâini bune mai din timp. Poţi avea chiar acum făgăduinţa!
