Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Luca 24:31
Este uimitoare inconştienţa chiar a celor mai apropiaţi ai Mântuitorului, cu privire la realitatea învierii Sale. Lipsa viziunii pe această direcţie era principala sursă de confuzie. Mintea lor nu putuse percepe imaginea învierii Sale din morţi, în ciuda insistenţelor şi repetiţiilor pe acest subiect.
Doi oameni păşeau fără vlagă pe drumul întoarcerii acasă, la Emaus. Erau derutaţi şi dezamăgiţi. Nu-şi puteau reveni, nu ştiau nici ce să mai creadă şi nici ce să mai facă. Toate visurile lor s-au năruit odată cu sfârşitul tragic al învăţătorului lor. Ei aşteptau izbăvirea lui Israel şi împărăţia mesianică, dar acest final întunecat i-a demoralizat complet.
Un Călător li se alătură pentru a le împărtăşi jalea şi tristeţea. După câţiva paşi, El începu să le explice aceleaşi lucruri pe care le mai auziseră şi cu alte ocazii. Teoria era frumoasă, dar gândurile din mintea lor spuneau parcă altceva. Milă după milă şi oră după oră se derulaseră fără ca ei să-şi poată da seama de identitatea Străinului. El încerca să le deschidă ochii, iar ei continuau să nu vadă.
Când au ajuns în sfârşit la capătul drumului, Călătorul aştepta o invitaţie. El nu intra niciodată în casa cuiva fără să fie invitat. Când mâinile Sale se ridicară să frângă pâinea, abia atunci au văzut ei Cine era Companionul. Dar deschizându-li-se ochii, au văzut că El era nevăzut. Mintea lor începea să priceapă ceva din taina lucrurilor Sale. Atâta vreme cât fuseseră orbi faţă de cele spirituale, nu ar fi avut cum să-şi dea seama de prezenţa Lui.
Succesul la un pas de tine:
Hristos este mai aproape de noi de cum ne putem da seama. Când începem să-L cunoaştem, descoperim adevărata Sa măreţie nevăzută.
