Drept răspuns. Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.” Fapte 4:19
Petru şi Ioan se aflau într-o mare dilemă morală. Confruntaţi cu interdicţia de a nu mai mărturisi în public ceea ce credeau, ei trebuiau să încalce porunca expresă a învăţătorului, care le ceruse să meargă în toată lumea şi să ducă vestea cea bună la toţi oamenii.
Neştiind ce să facă, ei au apelat la o judecată simplă pe care au expus-o sinedriului. Apostolii le cereau celor din conducerea poporului să se aşeze în locul lor şi să hotărască în consecinţă. Acest fel de argumentaţie se pare că a limitat foarte mult fermitatea măsurilor pe care sinedriul era gata să le aplice, pentru a împiedica extinderea influenţei lucrării apostolilor. După ce i-au mai mustrat o dată, i-au lăsat să plece.
Petru şi Ioan nu aveau niciun dubiu în ceea ce priveşte misiunea lor, dar mai ales, aveau conştienţa faptului că ceea ce făceau era conform cu voinţa lui Dumnezeu. Acest ultim argument cântărea singur mai mult decât toate argumentele împotrivă la un loc. Prin urmare, ei nu se puteau împotrivi trimiterii divine, oricât de severe ar fi fost consecinţele. Apostolii considerau că era mult mai avantajos să stea de partea lui Dumnezeu şi să înfrunte neplăcerea oamenilor, decât să-şi restrângă acţiunile misionare de frica reacţiei sinedriului.
Atunci când, în procesul alegerii, voinţa divină este implicată într-una dintre alternative, decizia nu este greu de luat. Este mult mai eficient a urma calea prescrisă de Dumnezeu, lucrând sub focul aversiunii omeneşti, decât a câştiga aprobarea semenilor prin neascultarea de Dumnezeu.
Succesul la un pas de tine:
În materie de alegeri, partea de care Se află Dumnezeu este totdeauna cea care se recomandă de la sine. El garantează succesul.
