Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfirânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Fapte 24:25
Artificiile de calcul ale lui Felix nu au dus prea departe. După câteva zile, Drusila, nevasta lui, care era iudeică şi care dorea să-l asculte pe Pavel, l-a antrenat şi pe dregător în ascultarea din nou a soliei despre judecată. De data aceasta, lucrurile au devenit dramatice. Felix a fost cuprins de o groază adevărată şi l-a întrerupt pe Pavel în toiul expunerii, amânând partea a doua a predicii pentru o altă ocazie, pe care nu şi-ar mai fi dorit-o niciodată.
Este de-a dreptul uimitoare această mişcare a harului divin, care revine iarăşi şi iarăşi pe lângă inima lui Felix, oferindu-i noi ocazii de a se confrunta cu propria conştiinţă în vederea despovărării de vinovăţie. În realitate, rolurile lui Felix şi ale lui Pavel erau inversate. Pavel, aflat formal în lanţuri, era liber înaintea lui Dumnezeu şi se simţea în largul lui să vorbească despre judecată şi dreptate, în timp ce Felix se simţea grozav de ferecat în cătuşele propriei conştiinţe copleşite de condamnare.
Cu siguranţă că împăcarea sa cu Dumnezeu nu i-ar fi pus în primejdie demnitatea publică pe care o avea, dar Satana folosea acest pretext pentru a-şi prelungi stăpânirea asupra vieţii lui. Felix se temea de o mulţime de urmări dramatice pentru viaţa şi funcţia sa publică, dar acestea nu erau decât trăiri subiective menite să-i blocheze orice iniţiativă mântuitoare. Potentatul a ales mai degrabă să reziste împotriva propriei conştiinţe, decât să Ii ofere lui Dumnezeu ocazia de a-i elibera viaţa din păcat şi osândă.
Succesul la un pas de tine:
Complexul lui Felix funcţionează la fel de bine şi astăzi. Sper că nu te afli printre cei afectaţi de el sau cel puţin n-ar trebui să te afli.
