Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. Fapte 28:24
Ajuns la Roma, deşi nu aşa cum şi-ar fi dorit altădată, Pavel a înţeles că se afla acolo pentru a-şi mărturisi credinţa. Aşa că i-a căutat îndată pe fraţii săi evrei pentru a le da vestea cea bună. De cum l-au auzit, aceştia s-au împărţit în două tabere. Unii au crezut ce le spunea el, alţii n-au crezut.
Viaţa este destul de complicată pentru a explica foarte simplu mecanismele interioare ale celor care au crezut şi ale celor care n-au crezut. La prima vedere, pare să fie vorba de o alegere personală. Odată făcută o asemenea alegere, devine deja foarte greu a mai face schimbări de poziţie. Mintea noastră este astfel făcută, încât, după luarea unei decizii, parcă ceva se blochează în noi şi ne vine foarte greu să mai schimbăm ceea ce am hotărât. Pe deoparte, acest mecanism specific le dă stabilitate hotărârilor noastre, dar pe de altă parte suntem împiedicaţi să acceptăm lucrurile noi. Şi totuşi acest blocaj nu este singurul mecanism care funcţionează în mintea noastră atunci când luăm decizii.
Dacă mergem puţin mai departe, ne dăm seama că starea de moment a emoţiilor şi trăirilor noastre nu este mereu aceeaşi. Intr-o anumită măsură, iudeii din Roma care au respins credinţa nu se aflau într-un moment prea bun, iar starea lor sufletească le-a influenţat decizia.
Starea de moment este determinată de preocuparea generală şi de dispoziţia sufletească pe care o cultivăm în timp. Cei doritori şi căutători de mântuire au primit vestea cea bună cu bucurie, ceilalţi au respins-o cu uşurinţă.
Succesul la un pas de tine:
Preocuparea de fond este unul dintre cei mai importanţi factori de decizie. Cultivă conştient lucrurile care merită.
