Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefacută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. 2 Timotei 1:5
Credinţa neprefacută constituie o mare valoare pentru orientalii subtili şi rafinaţi. Prefăcătoria şi viclenia sunt trăsături aproape invariabile printre fiii Răsăritului. Pavel constată că tânărul Timotei posedă o adevărată comoară spirituală prin credinţa sa curată, ca origine, şi sinceră, ca mod de manifestare. El sesizează că aceasta este o moştenire de la mama sa, Eunice, şi de la bunica sa Lois. Ar fi fost interesantă o menţiune şi cu privire la moştenirea din partea tatălui său grec, dar apostolul tace în această privinţă. Nu putem face precizări, dar mai mult ca sigur că moştenirea elenă a lui Timotei i-a fost de mare folos în misiunea creştină printre neamuri.
Credinţa sinceră ne poate face vulnerabili în, faţa realităţilor crude ale vieţii, care este prea adesea marcată de agresivitate răutăcioasă, iar acest lucru nu o face mai puţin valoroasă. Tocmai în contrast cu grosolănia şi indecenţa, credinţa curată şi devotamentul cuminte creează diferenţa de valoare care le face vrednice de dorit.
Pavel menţionează moştenirea spirituală a lui Timotei deoarece aceasta venea de la poporul ales, din care şi el îşi trăgea rădăcina. Este lăudabil că, deşi locuiau printre străini şi chiar în casă cu ei, cele două femei au reuşit să păstreze şi să îi transmită moştenirea sfântă lui Timotei. Acum el era făcut responsabil de purtarea ei mai departe şi încredinţarea ei altora. Astfel, dreapta credinţă ne face responsabili atât faţă de înaintaşii de la care am primit-o, cât şi faţă de urmaşii cărora trebuie să le-o dăm, în forma în care aceasta să poată fi trăită şi păstrată cât mai bine.
Succesul la un pas de tine:
Moştenirea spirituală ne face recunoscători, bogaţi şi responsabili. Avem ce păstra şi ce transmite cu bucurie altora.
