Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie. Filimon 14
Onisim a ajuns la închisoare din cauza daunelor materiale pe care i le-a provocat stăpânului său Filimon, un bun prieten al lui Pavel. Când cei doi întemniţaţi au făcut cunoştinţă şi au constatat că au o cunoştinţă comună, a început să se lege o relaţie de suflet, care l-a condus pe Onisim la Hristos. Cum vina lui Onisim nu era prea gravă, acesta a ajuns să-şi încheie perioada de detenţie şi să plece înapoi la stăpânul său. Cu această ocazie, Pavel i-a scris lui Filimon o epistolă, care a devenit parte din canonul Noului Testament.
Pavel ar fi vrut să-l păstreze pe Onisim la el, să-i fie de ajutor în condiţiile grele din închisoare, dar nu a dorit să facă lucrul acesta fără acordul lui Filimon. Acest detaliu scoate la iveală o mulţime de calităţi ale omului lui Dumnezeu, care era Pavel.
Primul lucru care iese în evidenţă este respectul atent şi sensibil pe care apostolul îl are faţă de fraţii de credinţă şi faţă de ceea ce le aparţine. Onisim era robul lui Filimon, şi Pavel nu doreşte să-l folosească fără acordul stăpânului său. Măcar că ar fi putut să-şi asume răspunderea pentru decizia de a-l păstra pe Onisim, Pavel nu recurge la acest drept, ci mai bine se lipseşte pe sine, pentru a respecta pe deplin drepturile de proprietate ale lui Filimon. Cu siguranţă că Filimon nu s-ar fi împotrivit hotărârii lui Pavel de a-l păstra pe Onisim, dar acesta nu ar mai fi fost un act deliberat. Deşi aflat în condiţii foarte grele, apostolul se abţine să forţeze nota pentru a obţine serviciile lui Onisim. Lui Pavel îi este mai dragă frăţia şi buna învoire decât un serviciu forţat.
Succesul la un pas de tine:
Condiţiile grele de viaţă nu îndreptăţesc pe nimeni să nu respecte drepturile şi voinţa liberă a celorlalţi. Fă aşa şi vei avea viaţă veşnică!
