Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Iacov 1:27
Iacov este un om practic. Vorbind despre religie, el nu purcede la dezvoltări savante, ci se rezumă la ceea ce este esenţial, Iacov sesizează două dimensiuni fundamentale. Una este iubirea de oameni şi cealaltă este iubirea de Dumnezeu.
Dimensiunea iubirii de oameni se materializează în purtarea de grijă faţă de cei în nevoie. Văduvele şi orfanii reprezintă foarte bine această categorie. Vizitarea şi ajutorarea lor constituie partea socială a religiei. Iubirea de oameni prezintă însă riscul de a se putea confunda cu iubirea de lume. Ori, acest lucru este contrar religiei adevărate.
Alături de dimensiunea orizontală, aspiraţia spre puritate constituie cea de-a doua latură a trăirii religioase autentice. Iubirea de Dumnezeu înlătură iubirea de lume. Păcatul este neplăcut înaintea lui Dumnezeu, iar iubirea Sa îndepărtează păcatul din viaţă.
Slujirea lui Dumnezeu şi slujirea semenilor constituie religia adevărată. Prima se manifestă prin devoţiune şi evlavie, a doua se arată prin Fapte de milă şi bunăvoinţă. Prima este exprimată prin cuvinte de laudă şi preamărire la adresa lui Dumnezeu, a doua constă din cuvinte de mângâiere şi încurajare rostite pentru cei în nevoie. Iubirea de Dumnezeu se transformă în ascultare de Cuvântul Său, iubirea de oameni se transformă în Fapte de mărinimie şi îndurare.
Succesul la un pas de tine:
Să fii religios? Nimic mai simplu: Să-i iubeşti pe oameni şi să nu te uneşti cu ei la rău!
