Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru” Iacov 4:15
Voinţa lui Dumnezeu este condiţia supremă a existenţei noastre.
Toate lucrurile se supun acestei voinţe. Singura fiinţă de pe pământ care se poate opune acestei condiţii fundamentale este omul. El are voinţa liberă şi poate acţiona după alegerea proprie, în limita condiţiei sale umane. În această privinţă, el poate să aleagă un drum diferit de voinţa Tatălui ceresc. Omul poate ajunge atât de departe pe calea neascultării, încât să sfârşească prin a se despărţi definitiv de Dumnezeu. Într-o asemenea situaţie, rezultatul nu este libertatea deplină, ci pierderea totală.
Acceptând voinţa lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, rezultatul sigur al unei astfel de umblări sunt salvarea şi refacerea veşnică. De aceea este imperios necesar să identificăm şi să urmăm voia lui Dumnezeu pentru noi.
Iacov sesizează care ar fi formula optimă de supravieţuire convenabilă în activităţile noastre zilnice, precum şi în cele veşnice. Când spune cum ar trebui să zicem, el se referă de fapt la modul nostru de a gândi, în conceperea şi realizarea planurilor de viaţă, ar trebui să fim interesaţi de voia lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoştinţă cu privire la această voie. Principala cale de a şti ce doreşte Dumnezeu de la noi este Cartea Sfântă. În Scriptură putem descoperi ce anume aşteaptă El de la noi şi ce anume este împotriva voii Sale. În forma ei cea mai scurtă, această voie este scrisă chiar cu degetul lui Dumnezeu pe cele două table ale Decalogului.
Succesul la un pas de tine:
Un mod practic de a-ţi racorda viaţa la voinţa lui Dumnezeu este acela de a-L căuta zilnic în studiu şi rugăciune.
