Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.” Apocalipsa 11:1
Atunci când a primit misiunea să măsoare templul şi altarul cu o trestie, Ioan poate că nu era foarte surprins, dar când a trebuit să facă acelaşi lucru cu oamenii care se închinau acolo, este posibil ca el să fi fost puţin nedumerit.
Trestiile nu cresc toate la acelaşi nivel şi Ioan nu avea cum să ştie care era trestia etalon. De aceea i s-a dat o anumită trestie şi aceasta trebuia să fie măsura lucrurilor şi standardul de înălţime al oamenilor. Templul, altarul şi oamenii trebuiau să corespundă acestei măsuri. Cât despre curtea care împrejmuia templul, aceasta nu avea să fie măsurată deocamdată, până la împlinirea vremii oamenilor care se aflau acolo. Dar închinătorii din templu trebuiau supuşi evaluării.
Trestia este o măsură accesibilă pentru om, iar fragilitatea ei este o încurajare privind situaţia noastră. Este un motiv de încredere că Dumnezeu ne priveşte şi ne compară experienţa cu o trestie. Aşa cum ea poate fi bătută de vânt şi rămâne totuşi în picioare, se admite că la fel ni s-ar putea întâmpla şi nouă. Trestia poate fi zdrobită uşor, la fel ca şi noi. Dar avem asigurarea că Dumnezeu ne va privi cu răbdare şi va face tot ce-I va sta în putinţă pentru a ne da puterea şi a ne face să ne ridicăm din nou. El aşază măsura Sa alături de noi şi speră că vom fi în stare, intr-o zi, să ne ridicăm la acel nivel. El doreşte să folosim cu succes resursele şi ocaziile pe care ni le pune la îndemână. Nimic n-ar trebui să ne oprească să creştem şi să fim găsiţi corespunzători.
Succesul la un pas de tine:
Când te legeni în vânt ca o trestie pe gânduri sau când eşti zdrobit asemenea ei, ai o mie de motive să speri şi să mergi mai departe pentru a reuşi.
