Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei [al cetăţii Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Apocalipsa 18:4
Babilonul despre care se vorbeşte aici este o metaforă larg cuprinzătoare, în care se regăseşte tot ceea ce este lumesc şi în opoziţie cu ceea ce este spiritual. În timp ce Babilonul este simbolul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, Ierusalimul este metafora ascultării şi dedicării personale faţă de El.
Dumnezeu a lucrat din greu pentru a crea condiţiile necesare eliberării din Babilonul spiritual. El a cheltuit viaţa propriului Său Fiu pentru a-i răscumpăra pe oamenii de orice limbă şi din orice popor. Alegerea de a urma calea binelui sau cea a răului este lăsată însă la dispoziţia fiecărui suflet de pe pământ.
Ieşirea din Babilon nu este o evadare uşoară, pentru că cetatea deşertăciunii are o mulţime de legături prin care încearcă să-i împiedice pe cei ce doresc să plece din ea. Cel mai greu este însă cu realităţile înnăscute din inima omului. Noi avem înclinaţii puternice spre a rămâne în Babilon. Aici sunt lucruri şi atracţii care promit să răspundă celor mai adânci nevoi ale sufletului. Din nefericire, aceste făgăduinţe nu se realizează, dar zăbovirea în Babilon face ca dorinţa de a pleca din el să fie din ce în ce mai mică. De aceea este nevoie din nou şi din nou ca Dumnezeu să ne cheme afară şi, uneori, chiar să ne zorească. El ne atrage prin cele mai înalte aspiraţii ale sufletului nostru. În aceeaşi măsură în care lumea ne atrage, şi Dumnezeu ne atrage, pentru a alege în mod liber binele.
Succesul la un pas de tine:
Dacă vrei, poţi ieşi liber din Babilon, Dumnezeu îţi pune la dispoziţie toată puterea şi chiar şi voinţa de care ai nevoie.
