De teamă să nu se lovească de stânci au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă.
Faptele 27:29
Acostarea are mai multe sensuri, dar am ales unul din domeniul siguranței navigației maritime. Acesta ne oferă posibilitatea să facem o serie de aplicații cu valoare spirituală. Noi suntem îmbarcați pe o ambarcațiune care are nevoie de siguranță, în timp ce se îndreaptă spre portul de destinație. Pânzele sau motoarele sunt necesare pentru a propulsa vasul pe drumul său prin pustiul de apă. Cârma este necesară pentru a ne menține direcția. Aparatele de bord și sistemul de determinare a poziției, toate au valoarea lor, dar uneori avem nevoie să ancorăm, să aruncăm una sau mai multe ancore pentru a păstra nava în siguranță.
Acostarea este necesară în port, dar poate fi impusă și în alte situații, cum este cea descrisă în textul nostru. Un detaliu important al acostării este existența unei prize suficient de bune care să păstreze ancora, care, la rândul ei, să fixeze corabia exact acolo unde trebuie, nici prea aproape de coastă (de acolo și termenul de „acostare”), nici prea departe în larg.
Din punct de vedere spiritual noi avem un loc foarte sigur de priză pentru ancora credinței, locul de la dreapta Măririi din ceruri, unde Hristos mijlocește pentru noi. Atâta vreme cât credința noastră se fixează în acel loc, barca vieții personale și a comunității noastre de credință se află în siguranță. Nu mai suntem purtați în derivă de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor.
Știm unde să ne adresăm rugăciunile. Știm unde să ne îndreptăm gândurile. Acest exercițiu de ancorare ne dă siguranță, până se va lumina de ziuă, până se va arăta izbăvirea.
Pe adevărul lucrării lui Hristos în sanctuarul ceresc se pot ancora toate celelalte doctrine și pot fi păstrate în siguranță fiecare la locul ei.
În aceste zile se pare că o serie de curenți marini, de suprafață și de adâncime, amenință să rupă ancorele și să trimită în derivă platforma marină a bisericii. Sigur că în limitele lungimii lanțului de ancoră, anumite ajustări sunt de la sine înțelese, dar dislocarea ancorei din locul unde trebuie să fie fixată poate produce un naufragiu serios, iminent. Hristos în sanctuar pentru mijlocire și judecată este priza sigură a ancorei noastre. Trebuie să ne asigurăm mereu că lucrurile vor rămâne așa cum trebuie și vom ajunge curând să acostăm la malul veșniciei în siguranță și lumină eternă.
Doamne, pune și ancora mea dincolo de perdea, acolo unde este locul puterii veacului ce va să vină. Amin!
