Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Matei 14:33
În momentul în care afirmăm un adevăr, propria noastră minte are de câștigat. Adevărul afirmat se întipărește puternic în sufletul celui care îl afirmă. Auzirea mărturiei personale atinge sufletele celor din jur, după ce stabilizează adevărul în inima mărturisitorului.
După Schimbarea la Față, Învățătorul a provocat pe tatăl copilului demonizat să-și afirme credința. Modul în care acesta a ales să facă această afirmare a credinței este foarte semnificativ. În timp ce spune „cred Doamne!”, are grijă să-și recunoască limitele credinței, cerând Învățătorului să-i mărească credința. Rezultatul este peste așteptări. Copilul a fost vindecat.
Afirmarea deschisă a credinței este o necesitate a fiecărui credincios. O facem în momentul solemn al botezului, la intrarea în biserică. O facem atunci când ne luăm angajamentul de fidelitate față de persoana iubită. Ne exprimăm deschis în public atunci când adevărul se cere să fie adus la lumină. O facem atunci când este nevoie să susținem cauza și nevinovăția cuiva înaintea scaunului de judecată.
Când declarăm ceva pe propria răspundere trebuie să fim siguri că afirmațiile pe care le facem corespund cu adevărul, atât cât ne este dat nouă să-l cunoaștem. Integritatea noastră va fi susținută și întărită de afirmațiile noastre, iar Dumnezeul adevărului va fi onorat.
Doamne, Tu ești Tatăl meu din cer, Fiul Tău este Salvatorul sufletului meu și Duhul Sfânt este Mângâietorul care mă însoțește și mă îndrumă. Amin!
