Îmi ridic ochii spre munți… De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.
Psalmii 121:1,2
Când venim pe lume suntem niște ființe foarte neajutorate și nu ne descurcăm fără ajutorul mamei, în principal. După ce trec câțiva ani, vreo optsprezece, se spune că am devenit maturi. Și totuși rămânem în continuare foarte vulnerabili din foarte multe puncte de vedere. În viață nu ne descurcăm fără ajutorul celorlalți. Ca o curiozitate și o ciudățenie – cu cât devenim mai puternici, cu atât avem nevoie de și mai mult ajutor. Gândește-te la oricare VIP dorești și vei vedea că, în funcție de locul pe care îl ocupă în ierarhia socială, este înconjurat de o armată de trepăduși care aleargă încoace și încolo rezolvând probleme sau pur și simplu asigurând securitatea personală a șefului.
Dacă ne întoarcem la Psalmul 121 și intrăm în peisaj, scriitorul dus pe gânduri își ridică ochii spre munți și se întreabă de unde îi va veni ajutorul. Pot presupune că el se află în impas. Se simte neajutorat și singur. Este conștient de vulnerabilitatea personală și de faptul că se află într-o situație precară. În jur nu mai găsește motive de a fi liniștit și în siguranță. Nu mai este sigur că ceea ce a știut că are în posesie îi mai aparține. Nu mai este sigur că oamenii care l-au slujit îl vor mai asculta și îi vor mai sta la dispoziție. Nu mai este sigur dacă prietenii îl vor mai recunoaște și vor mai fi binevoitori să îl ajute. Ceva din jalea lui Iov pare că plutește în jur. Atunci își ridică ochii spre munți.
În momentul în care se schimbă imaginea dinaintea ochilor se schimbă și orientarea spirituală. Impresia pe care o creează imaginea montană este aceea de măreție, forță și siguranță, iar acestea pot deveni chiar copleșitoare. Ca manifestare a măreției divine în natură, alături de alte fenomene și imagini, munții ne spun ceva despre Dumnezeu.
Muntele este locul unde s-a dat Legea, unde a purtat Dumnezeu de grijă lui Avraam și Isaac, unde i-a provocat Ilie pe preoții lui Baal la duel, unde s-au proclamat Fericirile, unde a avut loc Schimbarea la Față, unde se aud cei 144 000 cântând. Acolo este locul de scăpare și de adăpost, adică la Dumnezeu.
Doamne, îmi ridic ochii spre Tine de unde îmi va veni ajutorul. Amin!
