Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan.
2 Samuel 1:17
Alcătuirea unei cântări de jale a fost o experiență normală și naturală din partea lui David pentru Saul, mai ales pentru Ionatan, fiul acestuia. David nu a făcut altceva decât să dea frâu liber talentului său componistic și poetic și cântarea s-a zămislit îndată, plină de amărăciune, duioșie și alean. Propria sa inimă sângera din cauza pierderii prietenului său Ionatan, iar în momentele de durere talentele cunosc o perioadă de avânt creator. David simțea că durerea lui trebuie să rămână o mărturie vie a iubirii sale pentru Ionatan și a pus întreaga sa forță creatoare la lucru.
Din moment ce acest poem dramatic a ajuns să facă parte din canonul sacru, nu trebuie să ne îndoim de faptul că Duhul lui Dumnezeu era în mișcare în gândurile și trăirile lui David când își alcătuia cântarea de jale, rodul inspirației Duhului Sfânt. David a simțit îndemnul să compună și să scrie pentru că Duhul lui Dumnezeu îl solicita; David se concentra asupra melodiei și versurilor, iar Duhul lui Dumnezeu îi lumina mintea sugerându-i ideile pe care trebuia să le transmită. Când ceva nu reușea din prima încercare, Duhul lui Dumnezeu conducea lucrurile spre cea mai bună variantă a piesei.
Când procesul creației artistice devine obiectul inspirației divine, producția care se obține este atât rodul Duhului Sfânt, cât și rodul lucrării umane. Dacă elementul uman refuză colaborarea, elementul divin trebuie să caute altă colaborare sau renunță la inițiativă. Dacă elementul divin are alte opțiuni decât instrumentul omenesc, rezultatul poate fi o mare operă literară sau componistică, dar nu va avea girul inspirației divine.
Scrierea cântărilor sau a altor opere artistice nu s-a oprit odată cu bocetul inspirat al lui David. Astăzi, Duhul Sfânt are lucruri frumoase și necesare de transmis și caută colaboratori. Samuel, în copilărie ne-a lăsat un model atunci când a răspuns Domnului, la îndemnul lui Eli: „Vorbește Doamne, căci robul Tău ascultă!”.
Doamne, vorbește, căci robul Tău ascultă și vrea să împlinească porunca pe care o ai pentru mine. Amin!
