După aceea, s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.”
2 Împărați 5:25
La interogatoriul lui Elisei, lui Ghehazinu i-a fost ușor să-și ascundă fărădelegea. Fără îndoială că duhul pătrunzător al lui Elisei a intuit faptul că lipsa lui Ghehazi de la serviciu timp de câteva ore nu mirosea de loc a bine. Poate că aceasta nu era prima întâmplare nefericită pe care profetul trebuia să o administreze în mod corespunzător. În caracterul și în comportamentul slujitorului său, Elisei a putut citi tendințe și căutări care nu erau în favoarea lui Ghehazi. Este posibil ca între cei doi să fi fost discuții serioase cu angajamente și promisiuni de îndreptare, urmate de unele rezultate pozitive, dar și destule eșecuri, suficiente ca să-l facă pe Elisei să fie prudent.
Ghehazi avea nevoie de un alibi ca să-l pună la adăpost în situația în care Elisei ar fi dorit să știe ce face slujitorul său în orele de serviciu. Dar Ghehazi era prea interesat de câștigul gata să-i zboare de sub nas, pentru a mai fi atent la detalii. Acum nu mai avea altă șansă decât să nege că ar fi fost plecat. Acest tip de argument în apărare este destul de subțire și orice anchetator cu experiență îl demontează repede și fără mare efort.
Alibiul presupune martori, probe, fapte care să poată sta în favoarea nevinovăției, dar sărmanul Ghehazi nu aveanimic din toate acestea. Neputând să-și convingă maestrul cu negarea faptului că ar fi lipsit de la slujbă, Ghehazi a trebuit să suporte consecințele la care nu se gândise deloc, în alergarea după favorurile lui Naaman. Lepra lui Naaman a venit asupra slujitorului pus pe învârteli și înavuțire și care a încercat să se folosească de poziția privilegiată de a fi în apropierea unui proroc de mare calibru.
Cel mai bun alibi este cinstea și corectitudinea. Poate că nu totdeauna acestea pot proba nevinovăția, dar a fi principial în mod constant este mult mai sigur decât a fi totdeauna acoperit cu acte și semnături.
Doamne, nu am niciun alibi pentru eșecurile, nereușitele și neîmplinirile mele. Am numai recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Iartă-mă în meritele Fiului Tău și să fii preamărit. Amin!
