Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului prin bogățiile și înțelepciunea lui.
2 Cronici 9:22
Una dintre semnificațiile titlului de „nabab” este aceea de om bogat aflat într-o poziție socială foarte privilegiată. Nababul se bucură de respect și este admirat de un număr foarte mare de oameni. Situația sa este râvnită de mulți, ceea ce înseamnă că se află nu doar în centrul atenției prietenilor, ci și a dușmanilor. În ciuda invidiei acestora din urmă, nababul nu se teme de răutatea oponenților pentru că statutul său îi conferă suficientă protecție și ocrotire. În jurul nababului se învârt o mulțime de oameni care își găsesc rostul tocmai datorită acestuia care le oferă o slujbă șirațiune personală de a fi.
Regele Solomon se potrivește foarte bine acestui model. El reprezintă punctul culminant al monarhiei lui Israel, iar această poziție era reprezentată nu numai de bogățiile materiale acumulate în timp relativ scurt, ci și de faima înțelepciunii sale excepționale. Aflat în aceastăsituație, Solomon s-a putut dedica îndeletnicirilor culturale și muncii de creație. El a cules și a alcătuit câteva mii de proverbe, a scris o carte de filozofie a vieții – Eclesiastul, un poem de dragoste, Cântarea Cântărilor, care poate fi considerat o capodoperă și un psalm.
Nababul Solomon nu a avut parte de războaie, iar principala sa realizare rămâne construirea și dedicarea primului Templu de la Ierusalim. Cu toată faima și cu toate faptele și realizările sale, Solomon nu a fost însă scutit de „demonul amiezii” care estedepresia. Cartea Eclesiastul exemplifică în modul cel mai concludent acest tip de suferință. Exclamația sa devenită laitmotiv al cărții „O deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune” exprimă tristețea specifică sufletului bântuit de deznădejde și lipsă de sens, aduse de deprimare.
Banii nababului îl pot apăra de grijile vieții, dar nu-l pot scuti de suferințele inerente ale ființei. Mulțumirea și recunoștința omului de rând se dovedesc a fi mai eficiente decât muntele de bani al nababului.
Doamne, banii și poziția mea socială nu mă califică să fiu nabab, dar promisiunea Ta că voi fi moștenitor al bunurilor viitoare îmi dă speranță, credință și împlinire. De aceea Te laud cu toată ființa mea. Amin!
