Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.
Evrei 4:9-11
Acest pasaj biblic a fost și este mărul discordiei pentru mulți cercetători și interpreți ai Scripturii. Dacă avem disponibilitatea sufletească de a vedea ce spune Dumnezeu aici, lucrurile nu sunt deloc complicate. Aici nu este în discuție modificarea zilei de odihnă, așa cum unii cititori înclină să creadă. Scriitorul are în vedere odihna sufletească a mântuirii, despre care Sabatul Domnului este dat ca un simbol și ca o ilustrație.
În ziua a șaptea Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse în cele șase zile ale creației. Odihna Sa nu este în primul rând o descătușare fizică de stresul și concentrarea psihică a actului creator. În atotputernicia Sa există suficiente resurse pentru a nu ajunge la epuizare fizică sau nervoasă. Sensul odihnei Sale este îndreptat spre contemplarea lucrării realizate cu mulțumire și încântare, împărtășirea acestei bucurii cu Adam și Eva, proaspăt aduși la existență.
Pentru tânăra pereche, Sabatul a fost prima lor zi de viață și aceasta a fost o zi de sărbătoare și înălțare sufletească. Cele două binecuvântări perene și supreme căsătoria și Sabatul, au fost oferite de Dumnezeu la pachet.
În Evrei 4 discuția este despre odihna sufletească pe care o dăruiește Dumnezeu tuturor celor care pot aprecia acest lucru. Așezarea lui Israel în țara promisă nu a fost o reușită deplină, din cauza neascultării poporului ales. Lipsa disciplinei naționale de a lua în posesie întregul teritoriu atribuit și șovăiala de a opera toate reformele poruncite a prelungit agonia instalării până pe vremea lui David. Această situație este o ilustrație profundă despre amânarea cronică pe care poporul lui Dumnezeu din toate timpurile este ispitit să o repete cu toate neajunsurile sale. Să ne mobilizăm și să ne grăbim să facem tot ce așteaptă Dumnezeu de la noi pentru a ne putea bucura de odihna Sabatului profund al mântuirii.
Doamne, lasă odihna eliberării de povara păcatelor și peste inima mea și Te va binecuvânta sufletul meu. Amin!
