Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales.”
Faptele 1:24
Imediat după întoarcerea de pe Muntele Măslinilor, unde au asistat la înălțarea la cer a Maestrului lor, ucenicii s-au întors în Camera de sus din casa Mariei din Ierusalim și s-au pus serios pe treabă. Ca și când Învățătorul nu le spusese nimic despre ce trebuiau să facă, uceniciiau considerat că prima urgență era să completeze postul vacant din numărul celor doisprezece.
Modul în care a decurs alegerea respectă un tipar care lasă impresia de organizare și corectitudine, dar acest proces suferă de un defect profund. După proba timpului, acțiunea apostolilor pare pripită și neinspirată, în ciuda străduinței lor de a afla care era voia lui Dumnezeu cu privire lacel de-al doisprezecelea ucenic. Dacă ar fi recurs la o sesiune de rugăciune pentru călăuzire și iluminare, nu se poate să nu-i fi venit în minte unuia dintre ei ideea de a aștepta cu răbdare un semn, o poruncă, o descoperire în legătură cu postul vacant. De departe se observă încă aplecarea lor spre forme în detrimentul unei experiențe profunde de conducere și călăuzire divină.
După adunarea administrativă din Camera de sus, Matia nu apare în vreo cronică având un rol de talia unui apostol, măcar că lista celor doisprezece îl cuprindea și pe el. Nu suntem prea siguri că ce au decis apostoli, alegându-l pe Matia, corespunde cu ceea ce intenționa Dumnezeu să facă la vremea cuvenită. Camera de sus se preta mai bine pentru adunări de rugăciune și consacrare decât pentru ședințe administrative. Când avea să vină Făgăduința Tatălui, deciziile care aveau să fie luate erau, fără îndoială, fapte ale Duhului, cu toate binecuvântările incluse.
Alegerea celor șapte diaconi, Conciliul de la Ierusalim sau alte adunări de lucru ale bisericii privind distribuirea câmpului misionar sau formarea echipelor de lucru purtau amprenta divină, pe când alegerea lui Matia nu inspiră aceeași certitudine. Completarea locului vacant nu era o urgență și nici o prioritate, dar ucenicii simțeau nevoia să înceapă cumva programul lui Dumnezeu pentru ei. Marea lor nevoie, ca și a noastră era și este întărirea relației personale cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Doamne, în inima mea este un loc vacant și vreau să Ți-l ofer Ție pentru că știu că Îți dorești foarte mult acest lucru. Amin!
