Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.
Romani 1:21
În acest pasaj Pavel explică foarte simplu și pe înțeles modul în care se instalează și se dezvoltă alienarea spirituală, cu toate consecințele incluse. Mai întâi se discută despre neglijarea deliberată a practicării devoțiunii. Atunci când, la început de zidire, oamenii au ales să-și îndrepte atenția și afecțiunea către lucruri de puțină importanță, amânând închinarea autentică, treptat, lucrurile care îi preocupau le-au ocupat spațiul sufletesc, umbrind tot mai mult slava și puterea lui Dumnezeu, Creatorul.
Practicarea regulată și serioasă a mulțumirii și recunoștinței menține trează în suflet ideea Dumnezeului Celui Viu. Închinarea superficială sau neglijentă diminuează simțământul prezenței divine, iar pe termen lung, sufletul pierde adevărata valoarea a lucrurilor spirituale.
Pe măsură ce mintea se îndepărtează de Dumnezeu, locul vacant rămas, prin pierderea simțământului prezențeidivine,este ocupat cu lucruri care odată înscăunate nu vor permite întoarcerea la starea de dinainte. În spatele fenomenului de înstrăinare stă o forță malefică foarte agresivă împotriva cunoașterii de Dumnezeu, care instalează o realitate paralelă foarte puternic ancorată în reacțiile și căutările naturii păcătoase. Tocmai de aceea, idolatria specifică înstrăinării spirituale este foarte greu de combătut.
În mod aparent, alienarea spirituală nu este percepută ca o suferință sau ca o anormalitate, dimpotrivă. Alienatul poate chiar pretinde că deține și experimentează o anumită relaxare spirituală față de temerile trăite cândva în legătură cu Dumnezeu. Mecanismul de reechilibrare al alienării este foarte bine coordonat de vrăjmașul oricărui bine.
Din fericire, în toată perioada de înstrăinare, Duhul lui Dumnezeu Își continuă misiunea de a recupera sufletele pierdute, iar acest adevăr ne aduce speranță, bucurie și refacere.
Doamne, vindecă și alienarea mea. Zidește în mine o inimă curată și pune în mine un duh nou și statornic. Amin!
