Și, ca și cum ar fi fost puțin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă și pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniților, și a slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui.
1 Împărați 16:31
Madona este un cuvânt ambivalent. Unii îl vorbesc de rău, alții îl transformă în motiv de închinare. Am ales un exemplu negativ pentru a produce o reacție față de rău șia obține anticorpi.
Nu era destul că Ahab era înclinat spre rele, și-a mai adus și o muză nefastă de nevastă din Sidon, care a venit cu religia ei cu tot, cu preoți, cu proroci cu sutele, cu multe sute care trebuiau adăpostiți și hrăniți bine din seva lui Israel, secătuită de secetă.
Poate că madam Isabelle se purta frumos cu soțul ei, împăratul din Samaria, făcându-i cadouri la preț de sânge, după inima idolatră a lui. Poate că Ahab era capabil să facă importuri masive de fildeș, pentru a-și încânta iubita cu lux și opulență, dar ce folos pentru popor?
Publicitatea sentimentală sidoniană producea epidemie de ospețe, sub pomii verzi care mai rămăseseră pe colinele lui Israel, cu efecte secundare dezastruoase: țara s-a umplut de tetraplegici din punct de vedere moral și religios.
Ilie a început cu altarul și a continuat cu tratamentul radical al instigatorilor tocmiți și întreținuți de madona de la curte sau chiar de pe tron, din câte se părea. Doamna Isabela a reacționat prompt simțindu-se lezată personal. Numai că Ilie, în depresia lui după extirparea preoților lui Baal,are totuși putere să se ferească din calea viiturii adăpostindu-se în pustie pentru refacere și reorientare.
Sper că ajunge pentru a aduna suficientă mânie din cea care trebuie pusă la lucru pentru o redeșteptare și o reformă cum se cuvine. Nu vom mai permite ca femeia aceea numită Izabela să mai ducă în rătăcire pe fiii și fiicele noastre!
Doamne, idolatria de pe vremuri poate reveni oricând. Păzește și sufletul meu de asemenea epidemii ale spiritului uman. Amin!
