Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53:3
Reacția naturală a unui caracter bine conturat față de un om necăjit este aceea de compasiune operativă, de exemplu, cazul samariteanului milos. Dacă noi nu L-am băgat în seamă pe Omul durerii, acest lucru are de-a face cu stadiul de dezvoltare incipientă și insuficientă a caracterului nostru.
Dacă ne luăm timp să contemplăm mai atent imaginea Robului Domnului suferind, putem repeta experiența contelui de Zinzendorf în drum spre Paris. După o jumătate de oră de contemplare a tabloului răstignirii, viața sa a fost în mod definitiv schimbată.
Când ajungem să înțelegem că Hristos a fost disprețuit și părăsit de oameni pentru că era încărcat cu păcatele noastre, nu putem să nu ne alăturăm lui Iosif din Arimateea, nu dintr-o simplă curiozitate de a vedea cum arată de aproape un condamnat la moarte, ci să ușurăm o suferință nedreaptă care copleșește un Nevinovat divin, dar care face acest lucru pentru a da vieții umane un strop de lumină și speranță, de libertate și nevinovăție.
Este explicabil de ce autoarea Ellen White ne recomandă un timp special în fiecare zi pentru a medita la ultimele scene din viața și lucrarea lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Un asemenea timp de valoare extremăpoate avea un efect sublim în viața și experiența spirituală personală. Ne putem aștepta la o restructurare radicală a ideilor, valorilor și priorităților de așa natură încât noua noastră stare să poată fi definită ca fiind „în Hristos”. Un asemenea statut moral constituie baza unei vieți cu adevărat de valoare, cu perspectiva sigură a unui viitor veșnic cu Dumnezeu.
Doamne, rămân mai departe câteva minute în meditație sfântă asupra suferințelor și a jertfei Tale pentru mine și pentru întreaga lume. Să fii preamărit pentru sacrificiul Tău suprem. Amin!
