Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă.
1 Samuel 3:2
Degenerarea organelor de simț este inevitabilă odată cu trecerea timpului și îmbătrânirea. Eli nu a făcut excepție. Ochii săi au început să perceapă tot mai neclar lucrurile din jur, ca să nu mai vorbim de discernământul său spiritual. Nu suntem în poziția în care să emitem judecăți de valoare, constatăm doar împreună cu Samuel, că vederea lui Eli este tot mai slabă, iar percepția îi redă o imagine a realității tot mai vagă.
La vindecarea unui orb din Betsaida (Marcu 8:22), faza intermediară de tratament i-a redat omului doar o vedere vagă. El vedea niște oameni mergând, dar i se părea că sunt niște copaci. După o nouă serie de manevre, vederea sa a devenit normală.
Ambiguitatea nu se manifestă numai în lumea simțurilor, ci și în experiența cunoașterii, în general. Ceea ce putem considera la un moment dat ca fiind adevărul total, ultim și absolut nu este decât o înțelegere foarte vagă a realității. Nu degeaba Laodiceea este diagnosticată cu o anumită formă de miopie, mai ales în ce privește imaginea de sine. Recunoașterea miopiei laodiceene ar fi primul pas pentru dobândirea vederii.Numai Duhul poate aduce această vindecare, Duhul de care avem nevoie permanentă, Duh de care depinde supraviețuirea noastră spirituală. Iată de ce Îi place lui Dumnezeu să audă de la noi rugăciuni de implorare pentru a primi un Mângâietor, care să rămână cu noi în veac și care să ne vindece de ambiguitatea noastră cea de toate zilele. Avem nevoie să depășim nivelul acesta de ambiguitate și să ne ridicăm în sferele luminii, clarității și cunoașterii Celui care conduce și stăpânește întreaga lume.
Doamne, nu cred că vederea mea spirituală este perfectă și cred că am mare nevoie de alifia pentru ochii pe care Tu vrei să mi-o dai fără bani și fără plată. Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate. Amin!
