Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.
Apocalipsa 3:17
Laodiceeanul se prezintă lamentabil în fața lui Dumnezeu. Starea lui este deplorabilă. Percepția de sine îi este intoxicată de complexul de superioritate. Problema este că din această stare lamentabilă este foarte greu de ajutat. El nu simte nevoia de ajutor. El simte că nu are nevoie de niciun ajutor. Orice i-ar spune altcineva nu are valoare în fața părerilor proprii despre sine.
Singura șansă câștigătoare este glasul Martorului credincios și adevărat. În situația în care locuitorul din Laodiceea nu Îl include și pe Dumnezeu în lista celor față de care nu are nicio datorie, cetățeanul cetății mulțumirii de sine poate asculta cu atenție cuvintele de dragoste ale lui Dumnezeu, vorbind inimii sale pline de sine. Din fericire, Isus nu sună numai o singură dată la ușă și nu pleacă grăbit la următoarea ușă.El stăruie cât va fi nevoie, până când locatarul comod și indolent se ridică greoi din fotoliul confortabil al suficienței de sine și se învrednicește să deschidă ușa.
Surpriza este uriașă citindu-și diagnosticul de insuficiență spirituală. Ar putea suferi o cădere nervoasă, dacă nu ar fi și rețeta atașată analizelor cu cele mai bune oferte de preț. Aur, haine și medicamente personalizate. Exact ce-i lipsește. Exact ce ne lipsește.
Doamne, uite pe aici bagă mâna și deschide zăvorul ruginit de atâta vreme petrecută în egolatrie. Lasă-mi analizele, rețeta și oferta sau mai bine rămâi și Tu cu toate la mine la masă în seara aceasta și în veci de veci. Amin!
