Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8
Nu ne putem imagina foarte bine starea sufletească a lui Adam și a Evei după momentul de rătăcire când au dat curs mai degrabă sugestiilor diavolului decât poruncii exprese a lui Dumnezeu. Putem însă intui neliniștea și tulburarea celor doi când au auzit glasul lui Dumnezeu căutându-i. Pentru o vreme, cei doi au reușit să se camufleze printre pomii din grădină, dar durerea lui Dumnezeu era mult prea mare pentru a abandona prematur efortul de recuperare a lor.
Aflați față în față cu Dumnezeu, Adam și Eva au recunoscut jena de a fi dezbrăcați de haina de slavă pe care o pierduseră în preajma pomului cunoștinței. Între timp ei încercaseră să rezolve inconvenientul folosind frunze de smochin pentru a suplini veșmântul de slavă volatilizat de neascultare, dar protecția lor artizanală s-a dovedit nesatisfăcătoare. Cu milă și compasiune divină dar și cu dreptate cerească, Dumnezeu le-a oferit haine de piele cu prețul vieții unor ființe nevinovate sacrificate din necesitate. Odată cu hainele, Dumnezeu le-a transmis și formula de supraviețuire prin sângele ispășitor al altcuiva și sistemul jertfelor substitutive în credința că Însuși Fiul lui Dumnezeu va rezolva lucrurile în mod radical și definitiv.
Tendința de camuflaj a rămas, iar de atunci ființa umană caută să evite în mod natural înfățișarea înaintea lui Dumnezeu, din cauza conștiinței atinse de nevrednicie și goliciune. Acest aspect nu-L descurajează pe Dumnezeu să continue căutările până când, în sfârșit, omul se lasă găsit, recuperat și înnobilat.
Doamne, nu mai am unde să mă ascund din fața Ta, așa că abandonez să mă mai camuflez și să Te evit. Fă cu mine ce crezi că mă poate recupera și readuce acasă. Amin!
