Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!”
Geneza 37:19
Într-o lume materialistă, idealistul este subiectul de dispreț și agresiune din partea majorității covârșitoare. Cu toate acestea, el nu-și pierde scopul și obiectivele care sunt susținute de viziunea sa superioară. Vicisitudinile vieții și răutatea oamenilor, chiar și acelor apropiați din propria familie, pot încerca să distrugă visul transcendent al idealistului, dar în cele din urmă se va dovedi superioritatea și valoarea demersului idealist. Înțelepciunea populară spune că cine râde la urmă râde mai bine, iar acest proverb se aplică din belșug idealismului și idealistului consecvent.
Viața și demersul personal al lui Iosif a demonstrat că cel care își pune speranța în planul și puterea lui Dumnezeu nu are de ce să îi pară rău pentru alegerile superioare făcute. Chiar dacă demersul imediat și evenimentele din viață pot crea un ocol prin pustie, în cele din urmă, viziunea idealistului se va materializa într-o realitate incredibilă, care îi va frapa atât pe cei din jur, cât și pe cel în cauză. Diferența dintre materialist și idealist nu este doar de natură materială, ci mai ales în ce privește calitatea morală. Între viața spirituală a lui Iosif și cea a fraților săi este o prăpastie imensă care s-a săpat în timp. Ei au continuat să se miște într-o lume strâmtă și rece, plină de tot felul de frici și îngrijorări, pe când Iosif se mișca în lumea lui și a lui Dumnezeu, liber și plin de bucurie, indiferent de circumstanțele imediate sau finale.
Lumea de astăzi nu este mai binevoitoare față de idealiștii aflați într-o minoritate continuă. Dar resursele idealistului au rămas aceleași: Dumnezeu și promisiunile Sale, Dumnezeu și posibilitățile Sale. Acestea se cer apreciate, cerute și valorificate.
Doamne, continuă să-mi susții viziunea idealistă asupra vieții și veșniciei. Întărește-mi credința și ajută necredinței mele. Amin!
