I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.
Matei 27:34
Gestul soldaților romani de a-I da lui Isus un analgezic pentru a-i face suferința mai ușoară nu trebuie asociat cu batjocurile la care îl supuseseră mai devreme. De fapt, în gestul acesta se amestecă puțină compasiune și înțelegere din partea lor față de un oarecare condamnat la moarte. În sine, gestul este lăudabil, dar în mod neașteptat Isus a refuzat oferta lor. Pe de altă parte, Ioan în evanghelia sa menționează că soldații îndeplineau o cerere a Condamnatului, care avea nevoie de apă.
Oricum, vinul amestecat cu fiere, smirnă sau oțet era un paliativ care nu putea să ușureze cauza suferinței Sale adevărate. Suferința și moartea Salvatorului nu se deosebește de alte suplicii la care au fost supuși oamenii, prin intensitatea și violența durerii, ci se deosebește prin adevăratul motiv al patimilor Sale. Dincolo de coroana de spini și cuiele care Îi străpunseseră mâinile și picioarele,vina păcatelor lumii întregi, deci și ale noastre, Îi străpungea inima.Pentru o asemenea suferință, vinul amestecat cu oțet nu putea aduce nicio ameliorare.
Aici era vorba de prețul de durere pe care Isus Și-a asumat răspunderea să-l plătească întreg și fără rabat. Astfel că amestecul tranchilizant își pierdea cu desăvârșire semnificația. Apreciem mila și compasiunea soldaților romani, dar paliativul lor nu-și putea găsi locul în sacrificiul ispășitor al Dumnezeului care Se jertfea ca să salveze lumea de la pieire veșnică. Refuzul Sfântului muribund nu este un semn de dispreț față de grija soldaților, ci o nobilă decizie personală de a îndura singur durerea până la sfârșit.
Doamne, când contemplu scenele încărcate de dramatism ale răstignirii Salvatorului, semnificația gesturilor Sale este învăluită în Taina Evlaviei pe care am nevoie să o aprofundez cu atenție. Binevoiește să mă conduci în aceasta cu înțelepciunea și dragostea Ta. Amin!
