Singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut.
1 Timotei 6:16
Avem un Dumnezeu pe care nu-L putem vedea nu din cauza ascunderii Sale, ci din cauza măreției Sale. Nu-L putem vedea pentru că este înconjurat de o lumină de care nu ne putem apropia deocamdată. Condiția noastră actuală ne împiedică să-L vedem față în față. Slava strălucirii Sale este o expresie a caracterului Său și a naturii Sale transcendentale.
Locul prezenței lui Dumnezeu în modelul pământesc al reședinței lui Dumnezeu este între cei doi heruvimi de pe capacul ispășirii,în Șechina. Precauția și raritatea ocaziilor în care marele preot întra în locul prezenței arată spre natura slăvită a Dumnezeului nostru. Acest fapt inspiră și impune respect și adorație față de Persoana divină.
Toate scenele profetice în care este prezentă Ființa Divină sunt pline de măreție și splendoare care întrec capacitatea profeților de a descrie în mod adecvat imaginea slavei și capacitatea noastră de înțelegere și reprezentare a acesteia.
În timp ce Dumnezeu rămâne transcendent, radios și intangibil, poate fi totuși accesibil pentru rugăciunile noastre pe baza propriei Sale declarații de disponibilitate: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit.” (Isaia 57:15)
Doamne, în fața strălucirii Tale de neapropiat mă plec în adorație, în fața bunătății Tale inegalabile mă închin cu smerenie și recunoștință. Amin!
