Una din povestirile mele preferate vorbește despre o peșteră foarte întunecată și ascunsă. Atât de ascunsă încât lumina nu intrase niciodată în ea. Peștera nu văzuse niciodată lumina. Nici nu știa ce înseamnă cuvântul „lumină”.
Într-o zi însă soarele i-a făcut o invitație peșterii să îl viziteze iar peștera a acceptat. Ceea ce a văzut a uimit-o. Nici nu știa că existau atâtea culori.
La încheierea vizitei, din politețe, peștera a invitat soarele în adâncul ei. Trebuia, i-a spus ea, să vadă și el întunericul ei.
Curios fiind să vadă și el întuneric, soarele a acceptat și într-o zi a intrat în peșteră. A rămasă însă dezamăgit, pentru că în orice colțișor intra, nu vedea întunericul. Până la urmă a insistat: „Arată-mi întunericul. Nu am văzut niciodată întuneric”.
Dar peștera a privit în jur, și nu era întuneric nicăieri.
Astăzi am o misiune specială pentru tine. Știai că sunt mulți oameni care nu știu că există lumină? Poate nici chiar unii din prietenii tăi.
În Ioan 8:12, am găsit următoarele cuvinte:
Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieții”.
Nu ai vrea să le arați lumina? Tu poți fi ca o lumânare care să lumineze calea altora spre Dumnezeu.
Nu-ți ascunde lumina prefăcându-te că ești ca cei din jurul tău. Lasă lumina să strălucească prin comportamentul tău pentru a lumina drumul și pentru cei din jurul tău.
Benjamin Stan