Dor de acasă

    Evrei 11:13 u.p – 14 „… mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii.”

    Din vorbă în vorbă cu câțiva prieteni de-ai mei mai în vârstă, aflu că multe persoane înainte să moară își strigă mama. Cei ce îngrijesc bolnavii în fază terminală, iau acest strigăt drept indiciu că muribundul se apropie de clipa în care va încheia socotelile din lumea aceasta.

    Datorită înaintării în vârstă, unii oameni încep să nu-și mai cunoască vecinii, rudele, chiar și proprii copii: uită tot! Nu își mai cunosc casa, strada, lucrurile… În acestă fază, îngrijirea lor devine dificilă. Ori de câte ori reușesc, ei pleacă de acasă spre o direcție necunoscută. Atunci când familia le dă de urmă și sunt întrebați unde merg, declară că merg acasă. Așa cum se cuvine, cei care îi îngrijesc îi duc acasă și așteaptă ca ei să fie bucuroși că sunt acolo unde își doreau, dar nu! Aceștia se așează pe marginea patului, nu vor să se descalțe și plâng – ei vor acasă! Plâng așa cum plâng copiii, sfâșiind inima propriilor copii pe care nu mai au capacitatea să îi recunoască.

    Aproape tot ceea ce au avut în viață a trecut: puterea, frumusețea, talentele, timpul, cunoștințele. Un singur lucru însă a rămas, și anume „dorul de casă”. Și nu de o casă de prin vreo țară sau de prin vreun oraș, ci „casa pe care ne-a pregătit-o Tatăl nostru ceresc”.

    Ceva din acea țară și din acea casă a rămas în noi. Ceva ce nu poate fi șters nici de vreme, nici de boală. Într-o zi vom fi din nou acasă! Cu frățiorii, cu părinții și cu bunicii noștri. Atunci, chiar și cei care aici au suferit vor fi fericiți pentru că au ajuns, în sfârșit, acasă!

    Ionel Indricau

    Explo
    Exploratorii iubesc oamenii, natura și pe Dumnezeu. Ei își dezvoltă spiritul de aventură prezent în orice adolescent, prin drumeții, îndemânări, hobbyuri în întâlniri săptămânale ale cluburilor. Scopul lor este să-și formeze caractere nobile și personalitatea demnă și utilă familiei, societății și lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Dragostea înainte de toate!

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și...

    Alege

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și...

    Unirea

    De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu...

    Lucruri din belșug

    Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să...

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...