Ingrediente: anul 1999, tabără, ora 04;00, deșteptare, șir indian, 100 de exploratori, Munții Bucegi.
Pe traseu, cu o regularitate asemenea bătăilor unui ceasornic … un cor de numulțumiți repetând într-una același refren:
– Mai avem mult de mers ? Când luăm pauză ? Nu mai putem ! Vrem în tabără ! …
În sfârșit, după trei ore de mers, am ieșit din pădure. Este soare, cald, nemulțumirile au dispărut ca prin minune, în fața pachețelelor cu mâncare. Vârful Omu se vede la o aruncătură de băț și totuși, undeva, un detaliu, ne atrage atenția.
Creasta Pietrei Craiului se acoperă repede cu nori. Ce facem ? Atacăm vârful sau nu ? Dezbatem, ne rugăm și apoi comunicăm copiilor decizia de a renunța la cucerirea vârfului, din cauza vremii în schimbare.
Corul nemulțumiților își reia „partitura”:
– De ce ? Este soare, cum poate să plouă?! Am urcat atâta drum ca să coborâm!?! …
Tăcuți, am început să coborâm muntele, iar vremea a început să ne confirme temerile: soarele a intrat treptat în nori, din vale au început să se audă tunete , vântul și-a făcut simțită prezența, iar temperatura aerului a scazut.
La 5 minute după sosirea noastră în tabără, a început vijelia urmată de grindină.
Totul era alb, corturi pline cu apă, distruse. Și totuși, eram teferi !
Uneori, mă gândesc și astăzi, ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi continuat călătoria !
Ulterior, am citit în presa vremii despre sfârșitul tragic al unor turiști surprinși, pe același munte, în apropierea vârfului pe care și noi l-am fi dorit cucerit în acea zi.
Dumnezeu ne oferise, încă de dimineață, indicii cu privire la vremea din acea zi : n-am avut rouă, iar temperatura a fost neobisnuit de ridicată.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a deschis ochii și am ținut cont de ele, deși eram tineri și dornici de aventură.
Pentru exploratorii din acea tabără a fost o experiență deosebită.
Deși n-am cucerit Vârful Omu, greutățile ne-au unit și împreună am rămas până la sfârșitul taberei. Și totusi, în acea zi am cucerit un vârf mult mai important ! Am fost atât de aproape de Dumnezeu !
Poate că ziua de astăzi ți se pare că este una obișnuită, ca celelalte din trecut.
Și totuși, Dumnezeu a pregătit pentru tine, mai multe indicii cu privire la finalul ei.
Mă rog pentru tine, astăzi, să ai curiozitatea să le descoperi, pentru folosul tău veșnic !
„Fii gata dis-de-dimineață și suie-te de dimineață pe muntele Sinai; să stai înaintea Mea, pe vârful muntelui.” Exodul 3 :2
Ovidiu Pascu, Director Exploratori, Conferința Muntenia
