„Tu însă, vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă!” Tit 2: 1
Așa-i pe lumea asta! Nu toți au primit o familie așa cum și-ar fi dorit. De mic rămase băiețelul fără tată și fără mamă. Bunica lui l-a crescut cu temere de Domnul și cu mare drag. Dar și asta până într-o zi, când se duse!
Înainte să se ducă bunica, lăsă vorbă scumpă! Vorbă de n-ai cum s-o uiți. Dar nu băiețelului! Așa că cel ce ascultă vorba, își luă rolul în serios. Din când în când îl căuta pe cel ce-acum era deja băiat, îl sfătuia, îl îndruma, și, uite-așa, se trezi duhovnicul lui.
Băiatul crescu mare și sta de-acum pe picioarele lui, ba chiar era chipeș și de treabă. Într-o zi, inima duhovnicului se strânse și nu-și mai găsea liniștea! De ce? Păi cum de ce?… Fiindcă băiatul i-a spus că o fată l-a invitat să o viziteze și să-i cunoască familia… să-i fie prieten.
L-ar fi oprit! Dar… era mare de-acum, era matur. I-ar fi ținut o predică! Lungăăă…! Dar nu mai era timp, și cine ar mai fi avut răbdare s-asculte acum când toate lucrurile începeau să se precipite.
Duhovnicul făcu un plan. Cu câteva vorbe trebuia să trezească la viață toată învățătura și povețele pe care le auzise băiatul vreodată. La plecare îi spuse: ” Dragul meu, când vei ajunge la ea, să nu spui nimic ce nu poți face și să nu faci nimic ce nu poți spune”.
Scurtă predică, dar cuprinzătoare.
Fie ca să îți fie și ție de folos cel puțin pentru ziua de azi. Dacă ți-au plăcut aceste vorbe, învață-le pentru tine, iar dacă le-ai învățat, spune-le și prietenilor tăi.
Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat
