„Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare…” Proverbe 22: 1 p.p.
Într-o zi frumoasă, se întâlniră în înaltul cerului pentru joacă Apa, Focul și Numele Bun. Și așa cum se întâmplă într-o zi cu joacă, nu stătură o clipă ci se jucară o mulțime de jocuri copilărești. Când coborî ziua spre seară, își dădură seama că trebuie curând să se întoarcă fiecare acasă. Se opriră și începură a face planuri pentru o altă zi în care să își dea întâlnire pentru joacă.
Apa începu a zice: „Păi, dacă vreți să vă mai întâlniți cu mine, am să vă spun unde mă puteți găsi! Eu sunt pretutindeni: din înaltul cerului până în adâncul pământului, de la poli la Ecuator. Oricând, oriunde și ori de câte ori aveți puțin timp și vreți să vă jucați cu mine, mă puteți găsi!”
Focul începu și el să se laude cu locurile pe unde ar putea fi găsit. „Pe mine mă găsiți în multe locuri, chiar în foarte multe! În furnalele ce topesc fierul, în motoarelor mașinilor, în sobele din casă… Și da, recunosc!… Câteodată, când mă mai supăr, urc chiar și în podul caselor. Dar ce ne apucăm acum să enumerăm chiar toate locurile? Uite! Vă dau un indiciu! Uitați-vă după fum! Oriunde vedeți fum, să știți că eu sunt acolo și vă fac vouă semne ca să puteți să mă găsiți.”
În timp ce ăștia doi se lăudau care mai de care cu locurile pe unde pot fi găsiți, Numele Bun făcu câțiva pași în spate și își plecă privirea. O tristețe profundă își puse amprenta pe fața lui. Când îi veni rândul la vorbă, abia mai putea vorbi. Îl îneca plânsul. Dar totuși printre sughițuri reuși să spună: „Mă bucur nespus că astăzi ați petrecut ziua cu mine! Vă mulțumesc frumos!… Cu mine lucrurile nu sunt atât de simple precum sunt cu voi. Pe mine dacă mă pierdeți, nu mă veți mai putea găsi niciodată. Așa că dacă vreți să fiu prietenul vostru, luați-mă cu voi și vă promit că acolo unde veți locui voi, voi locui și eu, unde veți merge voi, voi veni și eu și prietenii voștri vor fi și prietenii mei!”
Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat
