Viața are multe momente interesante, dar astăzi aruncăm o privire spre acel moment când stai la frizer pe scaun și privești în oglindă.
Privesc în acea oglindă și de obicei văd un tip cu părul vâlvoi. Mă sperii de el!!!… Dar tipul acela sunt eu.
Frizerul începe să-și aplice tehnicile de aducere la normal a celui din oglindă. Unii frizeri încep cu perciunii și de pe la urechi în sus. În câteva clipe par a fi un fel de ciupercă. Alții își încep lucrarea din vârful capului, transformându-mă într-un clown aproape chel cu perciuni stufoși.
Abia în a doua parte a procesului de tundere încep să arăt a om normal. Mă liniștesc și încep a-mi studia fizionomia. Wow! O ureche este mai mare decât cealaltă. Și, stai așa! Îmi tot rotesc capul sperând că am urechile la aceeași înălțime. Dar nu…una este mai sus, alta este mai jos. Hopa, ia uite! Una este mai în față, alta este mai în spate.
Gura…păi așa gură strâmbă am eu? Mai că îmi vine să-l întreb pe frizer dacă nu ar vrea să se uite și el mai atent. Oare văd bine sau doar mi se pare? Nu-l mai întreb. Este clar – un colț al buzelor este mult mai sus decât celălalt.
Doar puțin îmi ridic ochii și-i prind privirea celui ce mă măsoară așa, pe față, fără pic de menajament.
Încep o ceartă cu el! „Ce te uiți așa la mine, nene!? N-ai mai văzut om dintr-ăsta? Mai bine uită-te la ochii tăi! Nu vezi că unul ți-e mai adâncit în orbită și unul ți-e mai bulbucat?”
Simt că frizerul îmi pune mâna în cap și mă trage înapoi pe spătarul scaunului, rugându-mă să nu mai mișc.
Mă trezesc! Încep o cercetare pe la sprâncene dar o perie bogată îmi trece pe la ochi, pe la urechi și gata. Aud prețul, plătesc și sunt în stradă.
Mergând agale spre casă îmi vin în minte toți cei ce se bucură atunci când mă văd. Ce văd acești oameni la mine de mă iubesc? Ei nu văd că sunt o adunătură de diformități?
Dumnezeu a lăsat în noi ceva ce nu se poate șterge. Este amprenta mâinii Lui creatoare care completează diformitățile și lipsurile noastre.
„Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta” (Psalmul 139,14)
Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat
