Aceste creaturi îndrăgite au inspirat personajul de desene animate Chilly Willy, care a încântat mai multe generaţii, inclusiv prin documentarele despre mediile ostile climatic. Dar ce nu ştiu mulţi dintre noi despre pinguini este că aceştia trăiesc numai la Polul Sud, în Antarctica. Nu pot fi găsiţi la Polul Nord, la fel cum ursii polari nu pot fi întâlniţi la Polul Sud.
Deşi fac parte din specia păsărilor, pinguinii nu zboară. Sunt nişte animale foarte simpatice, cu înfăţişarea lor de cavaleri ai gheţurilor şi cu mersul lor lent, tărăgănat. Adoră apa rece şi depun ouăle direct pe gheaţă. Le place să-şi ducă viaţa pe blocuri mari de gheaţă şi să înoate în apele îngheţate ale oceanului, fiind adaptaţi pentru un astfel de trai. Singura specie de pinguin din lume care trăieşte în emisfera nordică (la Ecuator) este pinguinul Galapagos, de talie mică. Cel mai mic pinguin din lume este Micul Pinguin Albastru (Eudyptula minor), de mărimea unei raţe mici: 1,2 kg şi doar 38 de cm. Acesta este ca o jucărie… vie.
Pinguinii înoată cu ajutorul aripilor rigide care au rol de înotătoare şi al labelor lungi şi plate. În apă îşi dovedesc măiestria: când înoată, pot atinge viteze destul de mari (chiar şi 35 km/oră). Fac sărituri spectaculoase în aer, de până la 2 m înălţime şi 3 m lungime. Pe uscat, în schimb, sunt foarte înceţi, deplasându-se cu o viteză de 1-2 km/oră. Spre deosebire de alte păsări, nu au oase pneumatice, acesta fiind de fapt unul dintre motivele pentru care nu pot zbura.
Cel mai mare pinguin este cel Imperial, care poate ajunge la o greutate de 30 kg şi la o înălţime de 1,20 m. După ce depun ouă, femelele se duc la ocean să se hrănească, iar masculii rămân să protejeze ouăle de frig. Lor le vine rândul să intre în ocean după ce se întorc femelele. Dacă urmăriţi documentarul „Marşul pinguinilor” (2005), premiat cu Oscar, o să descoperiţi că atât masculii, cât şi femelele, fac un sacrificiu imens pentru a cloci oul şi apoi pentru a îngriji puiul. Fiecare părinte rămâne nemâncat câteva săptămâni până ce partenerul se întoarce, şi toate acestea pentru ceea ce specialiştii numesc perpetuarea speciei. Deşi acesta este un instinct destul de des întâlnit la animale, sacrificiul făcut de pinguinii adulţi din această specie este unic.
De câte sacrificii este capabilă o mamă? Greu de numărat… Gândeşte-te la câte a făcut mama ta pentru tine iar apoi, dacă nu i-ai mai spus de mult un cuvânt de mulţumire, spune-i cât de mult o preţuieşti. Şi… nu-l uita nici pe tata!
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exodul 20:12)
Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud
