„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4,16
Un om sau un grup de oameni aflați în mare pericol – rătăciți, răniți, epuizați, în neputință de a mai înainta, până la cea mai apropiată cabana ori localitate, atacați de răuvoitori sau de animale sălbatice, surprinși de o calamitate (foc, inundație, alunecare de teren, avalanșă) – au dreptul să ceară ajutor lansând alarme după codul de semnalizare SOS.
Semnalul internațional pentru ajutor este o secvență de semnale lungi și scurte – trei lungi, trei scurte, trei lungi. Adoptată la Conferința de Radiografie de la Berlin, în 1906, secvența SOS se bazează doar cu ușurința cu care se transmite. Semnalele au fost preluate de la inițialele cuvintelor din limba engleză SAVE OUR SOULS, care înseamnă „Salvați sufletele noastre”.
La munte alarma se face prin lansarea a şase semnale pe minut, la intervale egale între ele, adică un semnal la zece secunde. Cele şase semnale (de orice natura ar fi ele) se lansează fiecare la zece secunde, timp de un minut; între ele se face o pauză de un minut-două.
Ziua semnalele vizuale se pot executa de pe o înălțime: cu o oglinda ce reflecta razele soarelui, ori prin fluturarea unei eșarfe improvizate sau a oricărui alt obiect. Noapte semnalele luminoase se pot realiza cu lanterna, un felinar, prin acoperirea-descoperirea unui foc. Semnalele acustice se pot lansa prin țipete, fluierături, folosind chiar oale și cratițe!
Oricât de gravă ar fi situația ta și oricât de fără de scăpare ai crede că este situația ta – cere ajutorul lui Dumnezeu!
Gusti Angheluță, Director Exploratori, Conferința Oltenia
