Recomandarea este ca oricine merge pe munte să își ia în echipament și bețe de drumeție sau de trekking. Avantajele unor astfel de bețe este că asigură stabilitatea pe teren accidentat, preiau din greutatea de pe picioare sau a bagajului, și ajută la menținerea ritmului de mers.
Fie că sunt telescopice clasice sau cu sistem antișoc, nu sunt un accesoriu incomod, deoarece se pot lega de rucsac și sunt relativ ușoare.
Pe porțiuni cu înclinație mare aceste bețe ajută foarte mult la urcare, când te poți trage în ele; iar la coborâre preia din tensiunea din genunchi.
Deși mulți folosesc doar unul dintre ele, bețele se folosesc în pereche pentru că pot apărea tensiuni în coloane vertebrală și dureri.
Înălțimea trebuie reglată în funcție de necesitățile fiecăruia și de traseul pe care mergi , adică, la urcare trebuie să fie mai scurte, iar la coborâre mai lungi. Când mergi pe o potecă îngustă, cu versant în stânga și prăpastie în dreapta, bățul dinspre versant trebuie să fie mai scurt, iar cel dinspre prăpastie mai lung.
Bețele nu se târăsc după noi, ele se pun pe pământ în același timp când pășim; putem să folosim tehnica de ”nordic walking”, adică când pășim cu piciorul drept înainte ducem înainte bățul stâng, și când pășim cu piciorul stâng înainte, ducem înainte bățul drept.
Fie că te sprijini pe bețe sau pe propriile picioare, este bine să îți pui încrederea în Domnul Isus atunci când îți spune ce direcție ai de urmat în această zi.
Iată sfatul dat de Domnul Isus ucenicilor la trimiterea lor în misiune:
„Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu” Marcu 6,8
Gusti Angheluță, Director Exploratori, Conferința Oltenia
