„Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!” Psalmul 3:3
Psalmul 3 oferă doar o parte din gândurile lui David, însă dacă vrei să citeși mai mult despre tot ce s-a întâmplat, găsești mai multe detalii în 2 Samuel 15-17. Citește aceste trei capitole ca o lectură de Sabat azi.
E greu să îmi imaginez ce era în sufletul lui David în timp ce fugea de fiul său Absalom. Dușmanul său cel mai înverșunat era chiar fiul său, care nu doar îl ura, ci chiar încerca să îi ia viața. Iar Absalom nu era singur.
Trebuie să fie greu să vezi prieteni transformânduse în dușmani. Să fi insultat, batjocorit, și părăsit. Chiar el zice: “Doamne, ce mulți sunt dușmanii mei”.
Sunt impresionat însă de modul în care David reacționează. Nu luptă deloc. Nu se apără. Nu reacționează în nici un mod care să arate celor care s-au ridicat împotriva lui că el este rege. David se încrede în Domnul. Parcă îl și aud: “Doamne, dacă e să mă apere cineva, apără-mă Tu, căci Tu ești scutul meu. Doamne dacă trebuie să îmi mai înalț capul vreodată, ridică-l Tu.”
Ai curaj să faci același lucru atunci când alții te vor vorbi de rău, sau îți vor întoarce spatele, sau chiar vor întoarce și pe alții împotriva ta. Te întreb dacă ai curaj, căci e nevoie de curaj pentru a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu.
David spunea: „Mă culc, adorm și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu”.
Tot El este și sprijinul tău.
Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România
