Imaginează-ți că ești orb. Și nu oricum, ci din naștere! Trebuie să uiți fiecare chip, fiecare culoare și fiecare formă cu care ești obișnuit. E greu exercițiul acesta, nu-i așa? Cum ar arăta viața ta dacă nu ai mai putea să vezi lumina soarelui sau chipul mamei? Cred că nu te-ai supăra dacă dintr-o dată ar dispărea catalogul, sau măcar absențele și notele mai puțin bune! Bineînțeles, exploratorii pe care îi cunosc sunt foarte silitori și nu chiulesc!
Evanghelia lui Marcu ne povestește despre un orb care s-a întâlnit cu Isus. Întâlnirea dintre cei doi este remarcabilă. De fapt întâlnirea lui Isus cu fiecare om poate deveni o experiență fascinantă. Și asta pentru că omul care îl întâlnește pe Isus nu rămâne niciodată la fel. Indiferent cât întuneric este în viața omului, Isus îl poate lumina și vindeca. Evanghelistul Marcu ne spune că Isus la atins pe ochi și acesta a început să vadă. Dar se întâmplă ceva interesant: „El s-a uitat și a zis: Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” Oare ce nu a mers bine? Era de vină actul vindecător al lui Isus? Era de vină orbul? Sau oamenii? Nu știu să îți spun. Dar pot să mărturisesc fără rezerve că de multe ori oamenii au putut vedea în mine orice altceva decât un om. Când se uită astăzi lumea la tine ce vede? Îl vede oare pe acel copil minunat al lui Dumnezeu? Sau doar o scoarță tare și aspră…
Isus nu îl lasă aici pe orb. Îl mai atinge o dată și apoi orbul vede clar. Îmi place să cred că l-a învățat să se uite la oameni prin ochii lui Dumnezeu. Atunci când te uiți cu ochii tăi vei vedea oameni răi, copii obraznici și urâți! Dar dacă te uiți prin ochii lui Dumnezeu vei vedea în fiecare om un copil al lui Dumnezeu.
Doamne, ajută-mă să vad și să fiu văzut bine!
„Isus a luat cuvântul și a zis: Ce vrei să-ți fac? Rabuni, I-a răspuns orbul, să capăt vederea.” Marcu 10:51
Adrian Dorgo, Director Exploratori, Conferința Transilvania Nord
