„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta.” Ieremia 29:11-12
Pe 22 noiembrie 1906, la Convenția Internațională de Radio și telegrafie de la Berlin, s-a aprobat utilizarea mesajelor SOS în caz de pericol. Semnalul SOS transmis prin intermediul Codului Morse a devenit un strigăt de ajutor cunoscut în toate limbile. Acesta este prescurtarea de la „Save our Souls” („Salvaţi Sufletele Noastre“) sau „Save Our Ship“ („Salvaţi Nava Noastră“). Primul guvern care a adoptat semnalul cu pricina a fost cel german. Conform oamenilor de știință, primul semnal SOS din istorie a fost transmis de către echipajul navei Slavonia. Se întâmpla pe data de 10 iunie 1909 și vasul eșuase printre recife, în Insulele Azore. Există concepția greșită cum că semnalul SOS ar fi fost utilizat pentru prima dată de pe vasul Titanic, în noaptea de 15 aprilie 1912. Se pare ca atunci era folosit pentru a opta oară în istorie. Salvatorii au primit semnalul și au venit după patru ore. Totuși, explicațiile pentru SOS, potrivit cărora acronimele ar proveni de la „Save our Souls” sau „Save Our Ship“ au apărut mult mai târziu. Aceste propoziții nu au fost niciodată considerate a fi oficiale. La început, atunci când semnalul a apărut, SOS pur și simplu nu reprezenta nimic. Era doar un cod ce semnala nevoia de ajutor.
Astăzi există protocoale și proceduri speciale pentru orice situație care necesită ajutor de urgență. Pentru salvarea din păcat de asemenea există un protocol de salvare. Este pregătit de Dumnezeu și așteaptă din partea ta un semnal. Spune-I azi cu toată puterea ta: Salvează, Tată și sufletul meu. Altă cale nu există să primești ajutorul Lui.
Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferinta Moldova
