Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. (Neemia 9:6)
Provocarea de ieri te invita să privești cerul. Ai împlinit-o? Dacă nu, când a fost ultima dată când ai privit cerul plin de stele? La ce te-ai gândit? Eu am făcut lucrul acesta într-o tabără recentă, și m-am gândit la două lucruri.
În primul rând m-am întrebat cum va fi după revenirea lui Isus, când voi avea posibliltatea să călătoresc printre aceste stele. Însă nu am pierdut prea mult timp cu acest vis deoarece al doilea lucru chiar m-a pus pe gânduri. Întins pe izopren și privind cerul am avut sentiment că sunt mic. Foarte mic în comparație cu întreaga lucrare creatoare a lui Dumnezeu. M-am întrebat, oare cum de Dumnezeu își ia timp pentru mine, fiind chiar dispus să mă asculte. Îți mărturisesc că m-am simțit bine, știind că deși am un Dumnezeu atât de mare, pentru El, eu sunt important. Și acolo în liniștea unei tabere deja adormite, am început să stau de vorbă cu El. Îmi este dor de acele clipe.
Stai și tu de vorbă cu El astăzi!
Benjamin Stan
