Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. (Coloseni 3:20)
Încă de la vârsta de patru ani, părinții mei au hotărât ca eu împreună cu sora mea mai mare să luăm lecții de pian pentru a ne dezvolta urechea muzicală.
Dacă primii doi-trei ani de lecții mi s-au părut frumoși, nu la fel au mers lucrurile începând cu clasa întâi. Încet, pianul a devenit o povară, poate cea mai grea povară a copilăriei mele. Părinții îmi spuneau să învăț, eu nu voiam. Și aşa au trecut mulți ani de școală, până când, m-am decis singur, la vârsta de 15 ani că nu voi mai merge la lecțiile de pian, indiferent de consecințe, iar părinții au fost de acord.
Privind în urmă, în timpul celor unsprezece ani de „calvar” a asculta era cel mai greu şi inutil lucru, gândeam eu. Însă acum, la douăzeci și trei de ani, sunt mai mulțumitor decât oricând pentru răbdarea pe care părinții mei au avut-o cu mine în a-mi explica de fiecare dată de ce este bine să merg la lecțiile de pian, de ce este bine să dezvolt această ramură importantă a vieții – muzica.
Dacă astăzi știu să cânt la pian, este pentru că Dumnezeu mi-a dat o lecție de ascultare retroactivă fața de părinții mei, și Îi mulțumesc pentru această lecție.
Tu, vrei să ai pentru ce mulțumii? Fii ascultător și vei fi fericit!
Bogdan-Emilian Anghel, instructor explo, Craiova-centru
