Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. (Coloseni 3:20)
Unele lucruri pe care la facem, pot deveni rele sau periculoase nu neapărat intenționat ci din inconștiență. Când părinții cer ascultare din partea copiilor, o fac mai ales că ei văd dincolo de ce văd copiii, pericolul, urmările grele pe care trebuie să le suporte.
Am fost un copil cuminte, dar recunosc că nu întotdeauna cerințele părinților mi s-au părut importante și am suportat consecințe. Am copilărit în apropierea unui râu și știam că nu am voie să merg singură în apropierea lui. Într-una din zile, mi-a scăpat mingea în râu. „Ei, nu-i mare lucru, mă bag să-mi recuperez mingea”, mi-am zis și m-am aplecat să o prind cu mâinile, dar pentru că nu reușeam, am zis că oricum nu e foarte adâncă apa, fără să știu că în acea zonă, pericolul era mare și pentru un adult. Un trecător m-a oprit să intru în apă și când s-a băgat să îmi ia mingea, am văzut cât de adâncă era.
Fie că ești un copil mai mic sau mai mare, părintele știe care este nevoia ta, dar mai ales știe care este pericolul. Poate „apa” de care te apropii nu ți se pare periculoasă, dar mama sau tata știu că îți pune viața în primejdie. Poate acea „apă” este un anturaj nepotrivit, un viciu și chiar dacă te-ai apropiat prea mult, poate ești cu picioarele în apă, gata să intri… fii atent, pe lângă tine trece întotdeauna un Trecător, gata să îți întindă mâna Sa. Ieși!
Alina Mogheri, Instructor exploratori, Trans. Sud
