Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! (Psalmi 51:10)
Cuvinte urâte, mincinoase, jignitoare, poate chiar criminale. Gesturi urâte, spate întors, ochi dați peste cap. Răzvrătire, încăpățânare, acte de violență. Ce au toate acestea în comun?
“Căci din prisosul inimii vorbește gura…” Câtă dreptate. Problema e că nu e nimic premeditat (sper), dar te-ai trezit vorbind, sau făcând. Și doar tu știi cât de mult îți pare rău. Doar tu cunoști lupta ta interioară?
Te-ai rugat vreodată pentru un transplat de inimă? Nu unul din acela pentru care e necesară spitalizarea, ci unul din acela pe care îl poate face doar Dumnezeu.
Și David avea o problemă a inimii. Așa că s-a plecat pe genunchi înaintea lui Dumnezeu și s-a rugat pentru un transplant. Și-a mărturisit păcatele, și-a recunoscut greșelile cât și nevoia sa de Dumnezeu și a cerut iertare. Defapt, dacă vrei să citești Psalmul 51, vei vedea că deasupra lui scrie tot: Un psalm al lui David. Către mai mare cântăreților. Un Psalm creat de David după vizita lui Natan, pentru că David păcătuise cu Batșeba.
Îmi place că Dumnezeu i-a răspuns. Și știi ceva, de abia așteaptă să îți răspundă și ție.
Benjamin Stan
