Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:23-24)
La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reușise să evadeze de acolo. Deși era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Hăituit cu câinii a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei căsuțe. A năvălit în odaia mică, unde o tânără femeie plângea lângă un copilaș micuț.
Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o rugă pe tânăra mamă să nu se sperie, se așeza alături şi o întreba ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că de foame copilul s-a îmbolnăvit.
– Lasă femeie, îi spuse evadatul, o să te ajut eu.
Când au ajuns împreună în faţa poliției aceasta l-a întrebat mirată…:
– Ce faci?
– Lasă, nu o să sufere nimeni. Vino! Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fie câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merita… a spus acesta poliţistului
Şeful poliției a plătit imediat femeii suma recompensei. După câteva zile femeia a cerut o audiență directorului închisori, şi i-a povestit acestuia totul. Uimit, cu ocazia sărbătorilor de Paște, directorul l-a graţiat. Timpul dovedise că omul acesta se schimbase cu adevărat, căci, niciodată nu a mai făcut ceva rău.
Harul nu ne face liberi să păcătuim, el ne face liberi să ascultăm.
Iubirea pe toate le înţelege şi se jertfeşte pe sine, Iubirea atrage Harul lui Dumnezeu…
Todoran Luminiţa, Intructor exploratori, Tr.Sud
