Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: “Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9
Caprele pitice care leșină sunt o specie de capre cărora le paralizează picioarele când se sperie și se prăbușesc. E amuzant să le privești (căutați pe Youtube), dar în același timp ele ne arată o fațetă îngrozitoare a fricii: incapacitatea de a acționa când ești sub influența ei.
Ca mulți adolescenți, începând cu școala generală, în fiecare dimineață mă trezeam cu o frică mistuitoare în inimă: frica de izolare. Frica de a nu fi acceptat de prieteni, de colegi. Această frică teribilă se hrănește din insecuritățile noastre și din stima noastră de sine în formare și unul din efectele ei crunte este chiar paralizia: nu mai poți să spui “nu”. Și de frică să nu fi respins de colegii tăi, ajungi să accepți țigara când ți-o oferă, să guști din sticla pe care ți-o întind, să calci pe frumoasele principii pe care încerci să le păstrezi în inima ta.
După câțiva ani de luptă cu această frică, am primit o Biblie inscripționată cu versetul în discuție. Nu știu exact ce m-a marcat atunci: poate ideea de poruncă, poate melodicitatea versetului sau frumoasa aliterație din el. Dar cert este că în acel moment am înțeles că atâta timp cât Stăpânul și Creatorul Universului declară că e lângă mine, eu nu numai că nu am motive de frică, dar nici nu mai am voie să-mi fie frică!
Ovidiu Pescar – masterghid
